sipet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [
Acc. și:
sipét] – Din
tc. sepet.sipet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă.
Tc. sepet (Șeineanu, II, 323),
cf. ngr. σέπετι,
sb. sepet.sipet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sípet s. n.,
pl. sípetesipet (Dicționaru limbii românești, 1939)sípet (Mold. Munt. est) n., pl.
e, și
sipét (Munt. vest) n., pl.
urĭ (vechĭ și
sepet, d. turc.
sepét, sepéd, coș, paner;
sepet sandyk, cufăr de împletitură de nuiele, sunduc; ngr.
sepéti, sîrb.
sepet; ung.
szepet).
Rar azĭ. Cufăr.
sipet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sipet n. coș de papură servind de cufăr:
un chervan plin cu sipeturi OD. [Turc. SEPET].
sipet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍPET, sipete, s. n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [
Acc. și:
sipét] — Din
tc. sepet.