sintetizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINTETIZATÓR, -OÁRE, sintetizatori, -oare, adj. Care sintetizează. –
Sintetiza +
suf. -tor.sintetizator (Dicționar de neologisme, 1986)SINTETIZATÓR s.n. (
Muz.) Instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, care este folosit în jaz. [După engl.
synthesizer].
sintetizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINTETIZATÓR, -OÁRE adj. care sintetizează. (< sintetiza + -tor)
sintetizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sintetizatór1 adj. m.,
pl. sintetizatóri; f. sg. și
pl. sintetizatoáresintetizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sintetizatór2 s. n.,
pl. sintetizatoáresintetizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINTETIZATÓR, -OÁRE, sintetizatori, -oare, adj. Care sintetizează. —
Sintetiza +
suf. -
tor.