sintetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. –
Sintet[ic] +
suf. -ism.sintetism (Dicționar de neologisme, 1986)SINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi sintetic. [Cf. fr.
synthétisme].
sintetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINTETÍSM s. n. faptul, însușirea de a fi sintetic. (< fr.
synthétisme)
sintetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sintetísm s. n.sintetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. —
Sintet[ic] +
suf. -ism.