sinter (Dicționar de neologisme, 1986)
SÍNTER s.n. Concrețiune. [< germ. Sinter].
sinter (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sintér s.n. (reg.) varietate de grâu de primăvară.
sinter (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÍNTER s. n. concrețiune. (< germ. Sinter)