sinostoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINOSTÓZĂ s. f. Sutură a oaselor craniene. – Din
fr. synostose.sinostoză (Dicționar de neologisme, 1986)SINOSTÓZĂ s.f. (
Med.) Sinartroză în care între segmentele osoase este interpus țesut osos; fuziune a două oase. [< fr.
synostose, cf. gr.
syn – cu,
osteon – os].
sinostoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINOSTÓZĂ s. f. fuziune a două oase. (< fr.
synostose)
sinostoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinostóză s. f.,
g.-d. art. sinostózeisinostoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINOSTÓZĂ s. f. Sutură a oaselor craniene. — Din
fr. synostose.