sineală - explicat in DEX

sineală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINEÁLĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.

sineală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sineálă (-éli), s. f. – Vopsea albastră, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clăti rufele cu albăstreală); sineliu (var. siniliu), adj. (albăstriu). În Mold.

sineală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sineálă (pop.) s. f., g.-d. art. sinélii

sineală (Dicționaru limbii românești, 1939)
sineálă f., pl. elĭ (bg. sinilo, sineală, d. sinĭ, albastru; vsl. sinŭ, liliachiŭ, livid; ung. szin, coloare). Ultramarin, o văpsea albastră închisă (ceva maĭ închisă de cit coloarea măriĭ și a ceruluĭ după ploaĭe) care se vinde în bobițe orĭ supt formă de hîrtie colorată cu care spălătoresele, maĭ ales la țară, albăstresc rufele. — În Munt îi zice și... scrobeală albastră! V. vinețeală.

sineală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sineală f. scrobeală albastră: hârtie de sineală. [Bulg. SINILO].

sineală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINEÁLĂ s. f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. — Din bg. sinilo.