sindrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [
Pl. și:
sindromuri] – Din
fr. syndrome.sindrom (Dicționar de neologisme, 1986)SINDRÓM s.n. Totalitatea simptoamelor care caracterizează o anumită afecțiune. [Pl.
-oame, -omuri. / < fr., gr.
syndrome – concurs <
syn – cu,
dromos – cursă].
sindrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINDRÓM s. n. complex de simptome care caracterizează o anumită afecțiune. (< fr.
syndrome)
sindrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sindróm s. n.,
pl. sindroámesindrom (Dicționaru limbii românești, 1939)*sindróm n., pl.
urĭ și
ome (fr.
syndrome, d. vgr.
sýndromos, d.
sýn, împreună, și
dromos, alergare. V.
drum).
Med. Totalitea simptomelor care caracterizează o boală:
sindromele febreĭ tifoide.sindrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [
Pl. și:
sindromuri] — Din
fr. syndrome.