sincrotron - explicat in DEX

sincrotron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINCROTRÓN, sincrotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Din fr. synchrotron.

sincrotron (Dicționar de neologisme, 1986)
SINCROTRÓN s.n. Accelerator de particule de mare putere, în care accelerarea acestora se face mai rapid și cu efect mai mare prin modularea simultană a câmpului accelerator și a câmpului magnetic focalizant. [< fr. synchrotron].

sincrotron (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINCROTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule de mare putere, în care mișcarea de rotație a acestora și variația tensiunii acceleratoare sunt sincronice (1). (< fr. synchrotron)

sincrotron (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SINCROTRÓN, sincrotronuri, s. n. Accelerator de electroni folosit în fizica nucleară, în care electronii sunt accelerați întâi de un câmp magnetic variabil în timp, iar apoi de un câmp electric alternativ. – Fr. synchrotron.

sincrotron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sincrotrón (-cro-tron) s. n., pl. sincrotroáne

sincrotron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINCROTRÓN, sincrotroane, s. n. Accelerator ciclic pentru electroni mai puternic decât betatronul de care se deosebește prin capacitatea de a menține sincronismul dintre mișcarea electronilor și variația tensiunii acceleratoare. — Din fr. synchrotron.