sinclinoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCLINÓRIU, sinclinorii, s. n. (
Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. – Din
fr. synclinorium.sinclinoriu (Dicționar de neologisme, 1986)SINCLINÓRIU s.n. Grupare de cute geologice formând un mare sinclinal. [< fr.
synclinorium].
sinclinoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCLINÓRIU s. n. structură de cute în formă de sinclinal. (< fr.
synclinorium)
sinclinoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinclinóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. sinclinóriul; pl. sinclinórii, art. sinclinóriile (-ri-i-)sinclinoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCLINÓRIU, sinclinorii, s. n. (
Geol.) Asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale. — Din fir.
synclinorium.