sinclinal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (
Geol.) Cută a straturilor din scoarța pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. – Din
fr. synclinal.sinclinal (Dicționar de neologisme, 1986)SINCLINÁL s.n. Partea concavă a unei cute geologice. [Pl.
-le, -luri. / < fr.
synclinal, cf. gr.
syn – cu,
klinein – a se înclina].
sinclinal (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCLINÁL s. n. partea concavă a unei cute a scoarței terestre. (< fr.
synclinal)
sinclinal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SINCLINÁL (‹
fr.; {s}
sin- +
gr. klinein „ a se înclina”)
s. n. (GEOL.) Cută a stratelor din scoarța Pământului având aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. În partea centrală a unui
s. se găsesc roci mai tinere. În cazul reliefului conform cu structura, este legat de forme de relief negative (văi, depresiuni). Totuși, prin eroziune diferențială sau în urma unor mișcări de înălțare în bloc,
s. poate să rămână în relief ca o culme înălțată față de ariile din jur, sub forma unui
s. suspendat (
ex. Masivul Bucegi este un vast
s. suspendat).
sinclinal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinclinál s. n.,
pl. sinclinálesinclinal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCLINÁL, sinclinale, s. n. (
Geol.) Cută a stratelor din scoarța Pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. — Din
fr. synclinal.