sinciput - explicat in DEX

sinciput (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

sinciput (Dicționar de neologisme, 1986)
SINCIPÚT s.n. Osul craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ♦ Bregmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumătate, caput – cap].

sinciput (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput)

sinciput (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sincipút s. n., pl. sincipúte

sinciput (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sínciput n., pl. e (lat. sinciput, sincipitis, d. semi, jumătate, și caput, cap. V. occiput). Anat. Creștetu capuluĭ – P. declinare trebuie accentuat sincipút.

sinciput (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. — Din fr., lat. sinciput.