sincipital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCIPITÁL, -Ă, sincipitali, -e, adj. (
Anat.) Care ține de sinciput. – Din
fr. sincipital.sincipital (Dicționar de neologisme, 1986)SINCIPITÁL, -Ă adj. Care ține de sinciput. [< fr.
sincipital].
sincipital (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCIPITÁL, -Ă adj. care ține de sinciput. (< fr.
sincipital)
sincipital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sincipitál adj. m.,
pl. sincipitáli; f. sincipitálă, pl. sincipitálesincipital (Dicționaru limbii românești, 1939)*sincipitál, -ă adj. (d.
sinciput, după occipital). De la sinciput.
sincipital (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCIPITÁL, -Ă, sincipitali, -e, adj. (
Anat.) Care ține de sinciput. — Din
fr. sincipital.