sinalagmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINALAGMÁTIC, -Ă, sinalagmatici, -ce, adj. (Despre contracte juridice) Care impune obligații reciproce pentru părțile interesate chiar de la data încheierii lor. – Din
fr. synallagmatique.sinalagmatic (Dicționar de neologisme, 1986)SINALAGMÁTIC, -Ă adj. (
Despre contracte) Care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. [< fr.
synallagmatique, cf. gr.
synallagmatikos <
synallagma – schimb, tranzacție].
sinalagmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINALAGMÁTIC, -Ă adj. (despre contracte) care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. (< fr.
synallagmatique)
sinalagmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinalagmátic adj. m.,
pl. sinalagmátici; f. sinalagmátică, pl. sinalagmáticesinalagmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)*sinalagmátic, -ă adj. (vgr.
syn-al-lagmatikós).
Jur. Contract sinalagmatic, acela în care amîndoŭă părțile-s obligate una față de alta (ca în închirierĭ, vînzărĭ ș.a.).
sinalagmatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sinalagmatic a.
Jur. se zice de un contract care impune o obligațiune reciprocă.
sinalagmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINALAGMÁTIC, -Ă, sinalagmatici, -ce, adj. (Despre contracte juridice) Care impune obligații reciproce între părțile interesate chiar de la data încheierii. — Din
fr. synallagmatique.