simțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMȚÍT, -Ă, simțiți, -te, adj. 1. Pornit dintr-o stare afectivă puternică, dintr-un sentiment profund; plin de simțire, plin de sensibilitate;
p. ext. emoționant.
2. (Despre persoane) Plin de bun-simț, cu bun-simț. –
V. simți.simțit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMȚÍT, -Ă, simțiți, -te, adj. 1. Pornit dintr-o stare afectivă puternică, dintr-un sentiment profund; plin de simțire, plin de sensibilitate;
p. ext. emoționant.
2. (Despre persoane) Plin de bun-simț, cu bun-simț. —
V. simți.