simțiciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMȚICIÚNE s. f. (
Înv.) Sensibilitate; sentiment, simțire (
2). –
Simți +
suf. -iciune.simțiciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simțiciúne (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. simțiciúniisimțiciune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMȚICIÚNE s. f. (
înv.) Sensibilitate; sentiment, simțire (
2). —
Simți +
suf. -
iciune.