simulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare;
spec. (
Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [
Var.:
simulațiúne s. f.] – Din
fr. simulation, lat. simulatio, -onis.simulație (Dicționar de neologisme, 1986)SIMULÁȚIE s.f. Simulare. [Gen.
-iei, var.
simulațiune s.f. / cf. fr.
simulation, lat.
simulatio].
simulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr.
simulation, lat.
simulatio)
simulație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIMULAȚÍE (‹
fr.;
lat.)
s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulare. ♦ (
Dr.) Folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale, fie că această operație nu a avut loc (în cazul ficțiunii), fie că operația reală este alta decât aceea arătată în înscris (în cazul deghizării), fie că operația reală a intervenit între alte persoane decât cele indicate în înscris ca fiind părți (în cazul interpunerii de persoane).
simulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simuláție (-ți-e) s. f.,
art. simuláția (-ți-a), g.-d. art. simuláției; pl. simuláții, art. simuláțiile (-ți-i-)simulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMULÁȚIE, simulații, s. f. Simulare;
spec. (Jur.) folosire de către o persoană a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. [Var.:
simulațiúne s. f.] — Din
fr. simulation, lat. simulatio, -onis.