simula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMULÁ, simulez, vb. I.
Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). – Din
fr. simuler, lat. simulare.simula (Dicționar de neologisme, 1986)SIMULÁ vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface. [< fr.
simuler, it., lat.
simulare – a imita].
simula (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMULÁ vb. tr. 1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun). 2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare. (< fr.
simuler, lat.
simulare)
simula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
simuleázăsimula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMULÁ, simulez, vb. I.
Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). — Din
fr. simuler, lat. simulare.simulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simulà v. a face să apară ca real ceeace nu este:
a simula o boală.