simțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (
5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (
2), plin de sensibilitate (
1); sensibil, impresionabil, emotiv.
2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important.
A făcut o economie simțitoare. –
Simți +
suf. -tor.