similigravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMILIGRAVÚRĂ, similigravuri, s. f. Procedeu tehnic de gravură foto prin care se obțin clișee pentru tipar înalt, împărțite în puncte; (
concr.) clișeu obținut prin acest procedeu. – Din
fr. similigravure.similigravură (Dicționar de neologisme, 1986)SIMILIGRAVÚRĂ s.f. (
Poligr.) Procedeu de gravură fotomecanică prin interpunerea unei site între original și placa fotografică. ♦ Imagine reprodusă prin acest procedeu. [< fr.
similigravure].
similigravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMILIGRAVÚRĂ s. f. procedeu de gravură fotomecanică prin interpunerea unei site între original și placa fotografică. ◊ imaginea obținută. (< fr.
similigravure)
similigravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)similigravúră (-li-gra-) s. f.,
g.-d. art. similigravúrii; (clișee)
pl. similigravúrisimiligravură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMILIGRAVÚRĂ, (
2)
similigravuri, s. f. 1. Procedeu de gravură foto prin care se obțin clișee pentru tipar înalt, împărțite în puncte.
2. (
Concr.) Clișeu obținut prin acest procedeu. — Din
fr. similigravure.