simbolist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMBOLÍST, -Ă, simboliști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Rar la
f.) Poet, literat, artist care aparține simbolismului (
2); adept al simbolismului.
2. Adj. Care aparține simbolismului, privitor la simbolism, caracteristic simbolismului. – Din
fr. symboliste.simbolist (Dicționar de neologisme, 1986)SIMBOLÍST, -Ă adj. Referitor la simbolism, care aparține simbolismului. //
s.m. și f. Adept al simbolismului. ♦ Poet care face parte din curentul simbolist. [< fr.
symboliste].
simbolist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMBOLÍST, -Ă adj., s. m. f. (scriitor, poet adept) al simbolismului. (< fr.
symboliste)
simbolist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simbolíst adj. m.,
s. m.,
pl. simbolíști; adj. f.,
s. f. simbolístă, pl. simbolístesimbolist (Dicționaru limbii românești, 1939)*simbolíst, -ă adj. (d.
simbol). Adept al simbolizmuluĭ în poezie. Adj.
Școala simbolistă.simbolist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simbolist a. și m. ce ține de simbolism:
poet simbolist.simbolist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMBOLÍST, -Ă, simboliști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Rar la
f.) Poet, literat, artist care aparține simbolismului (
2); adept al simbolismului.
2. Adj. Care aparține simbolismului, privitor la simbolism, caracteristic simbolismului. — Din
fr. symboliste.