simbolic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMBÓLIC, -Ă, (
1)
simbolici, -ce, adj., (
2, 3, 4)
s. f. 1. Adj. Care constituie un simbol (
1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care servește de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează.
2. S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificație simbolică (
1); simbolistică.
3. S. f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale).
4. S. f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor confesiuni. – Din
fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.