simbol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMBÓL, simboluri, s. n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment etc. ♦ (În literatură și artă) Procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări.
2. Spec. Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule etc. ◊
Simbol matematic = semn care reprezintă noțiuni, obiecte sau operații matematice.
Simbol chimic = mod convențional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în scrierea formulelor și a ecuațiilor chimice.
3. (
Bis.; în sintagma)
Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; crezul. [
Acc. și:
símbol. –
Pl. și: (rar)
simboale] – Din
lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.simbol (Dicționar de neologisme, 1986)SIMBÓL s.n. Semn care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, un obiect, o noțiune, o idee etc. ♦ Orice semn convențional care abreviază ceva; literă sau grup de litere care reprezintă numele unui element chimic; literă sau grup de litere care reprezintă o unitate de măsură etc. ♦
Simbolul credinței = crez. ♦ Figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. [Cf. lat.
symbolum, gr.
symbolon – semn, marcă, fr.
symbole, it.
simbolo].
simbol (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMBÓL s. n. 1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment. 2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc. ◊ denumire abreviată a elementelor chimice. ♦ ~ ul credinței = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii. (< fr.
symbole, lat.
symbolum, gr.
symbolon, germ.
Symbol)
simbol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)simból (simboluri), s. n. – Semn. –
Var. înv. simvol. Mr. simvulie. Fr. symbole, var. din
gr. σύμβολον (
sec. XVIII, Gáldi 252).
Der. (din
fr.)
simbolic, adj.;
simbolist, s. m.;
simbolism, s. n.;
simboliza, vb. –
Cf. sîmbure.simbol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simból s. n.,
pl. simbólurisimbol (Dicționaru limbii românești, 1939)*símbol n., pl.
e (vgr.
symbolon, lat
symbolum. V.
bol, diavol). Emblemă, figură, semn orĭ desemn caracteristic care reprezentă o ideĭe morală:
cînele e simbolu fidelitățiĭ. Chim. Literele pin care se prescurtează numele corpurilor simple (precum O îld. oxigen).
Simbolu credințeĭ, Crezu, formularu care cuprinde principalele articule ale credințeĭ creștineștĭ. — Fals
simból, pl.
oale saŭ
urĭ.simbol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simbol n. figură sau semn destinat a reprezenta o idee morală:
oamenii din toate cele fac icoană sau simbol EM.;
simbolul credinței, crezul în sfânta Treime.
simbol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMBÓL, simboluri, s. n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment etc. ♦ (în literatură și în artă) Procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări.
2. Spec. Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule etc. ◊
Simbol matematic = semn care reprezintă noțiuni, obiecte sau operații matematice.
Simbol chimic = mod convențional de notare a atomilor elementelor chimice folosit în scrierea formulelor și a ecuațiilor chimice.
3. (
Bis.: în sintagma)
Simbolul credinței = rugăciune care reprezintă expunerea succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; Crezul. [
Acc. și:
símbol. —
Pl. și: (rar)
simboale] —
Din lat. symbolum, fr. symbole, germ. Symbol.