simbioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. symbiose.simbioză (Dicționar de neologisme, 1986)SIMBIÓZĂ s.f. Asociere a două viețuitoare din specii diferite, care își duc viața în comun. ♦ (
Fig.) Unire strânsă, intimă; prietenie. [Pron.
-bi-o-. / < fr.
symbiose, cf. gr.
syn – cu,
bios – viață].
simbioză (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMBIÓZĂ s. f. 1. (biol.) conviețuire strânsă, reciproc avantajoasă, a două organisme din specii diferite; mutualism (2). 2. (fig.) unire strânsă, intimă; prietenie. (< fr.
symbiose)
simbioză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SIMBIÓZĂ (‹
fr.; {s}
gr. syn „cu” +
bios „viață”)
s. f. Formă de conviețuire a două specii diferite de organisme, de regulă bazată pe relații reciproc favorabile, în care ambele organisme cooperează la satisfacerea nevoilor de hrană (
ex. lichenii sunt simbioza unei alge cu o ciupercă). În multe cazuri este o relație obligatorie (participanții nu pot să supraviețuiască independent). Există și
s. antagonistă care se manifestă prin parazitism.
simbioză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simbióză (-bi-o-) s. f.,
g.-d. art. simbiózei; pl. simbiózesimbioză (Dicționaru limbii românești, 1939)*simbióză f., pl.
e (vgr.
sýn, împreună, și
bios, vĭață. V.
si-,
sin-).
Șt. nat. Asociatiunea a doŭă saŭ maĭ multor organizme diferite (conviețuire), ceĭa ce le face pasibilă continuarea viețiĭ. V.
lichen.simbioză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Forma de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme. [
Pr.: -
bi-o-] — Din
fr. symbiose.