simbiotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbioți, privitor la simbioză sau la simbioți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. symbiotique.simbiotic (Dicționar de neologisme, 1986)SIMBIÓTIC, -Ă adj. Care trăiește în simbioză; simbiotrof. [Pron.
-bi-o-. / < fr.
symbiotique].
simbiotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMBIÓTIC, -Ă I.
adj. 1. referitor la simbioză. 2. care trăiește în simbioză. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. (< fr.
symbiotique)
simbiotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simbiótic (-bi-o-) adj. m.,
pl. simbiótici; f. simbiótică, pl. simbióticesimbiotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMBIÓTIC, -Ă, simbiotici, -ce, adj. Care se referă la simbioză sau la simbionți, privitor la simbioză sau la simbionți; care trăiește în simbioză, caracterizat prin simbioză. [
Pr.: -
bi-o-] — Din
fr. symbiotique.