simandră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMÁNDRĂ, simandre, s. f. (
Înv.) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din
fr. simandre.