simțual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMȚUÁL, -Ă, simțuali, -e, adj. (
Înv.) Care ține de simțuri; care se referă la simțuri; senzual. [
Pr.:
-țu-al] – Din
simț (după
fr. sensuel).simțual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simțuál (
înv.)
(-țu-al) adj. m.,
pl. simțuáli; f. simțuálă, pl. simțuálesimțual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMȚUÁL, -Ă, simțuali, -e, adj. (
înv.) Care ține de simțuri; care se referă la simțuri; senzual. [
Pr.: -
țu-al] — Din
simț (după
fr. sensuel).