simțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (
5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (
2), plin de sensibilitate (
1); sensibil, impresionabil, emotiv.
2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important.
A făcut o economie simțitoare. –
Simți +
suf. -tor.simțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simțitór adj. m.,
pl. simțitóri; f. sg. și
pl. simțitoáresimțitor (Dicționaru limbii românești, 1939)simțitór, -oáre adj. Care simte ușor, sensibil, pricepător:
un auz sensibil la muzică. Sensibil, emoționabil, impresionabil, susceptibil:
un om simțitor la nenorocirea altuĭa, simțitor la ironie, o inimă simțitoare. Care se poate simți:
lumea simțitoare. Mare, intens:
frig simțitor. Mare important:
progres simțitor. Fiz. Care arată cele maĭ micĭ diferențe:
o balanță simțitoare. Muz. Nota simțitoare, nota care e cu un semiton deasupra toniciĭ. Adv. În mod simțitor:
fluxu se suĭa simțitor, era simțitor emoționat.simțitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simțitor a.
1. care simte cu multă vioiciune: susceptibil, impresionabil;
2. ce se simte, sensibil;
3. fig. important:
pierdere simțitoare.simțitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (
5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (
2), plin de sensibilitate (
1); sensibil, impresionabil, emotiv.
2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A făcut o economie simțitoare. —
Simți +
suf. -
tor.