silvotehnică - explicat in DEX

silvotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILVOTÉHNICĂ s. f. Parte a silviculturii care se ocupă cu tehnica creării și a creșterii arboreturilor în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. – Silvo- + tehnică.

silvotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)
SILVOTÉHNICĂ s.f. Aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. [Gen. -cii. / cf. lat. silva – pădure, gr. techne – meșteșug].

silvotehnică (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILVOTÉHNICĂ s. f. aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. (< silvo- + tehnică)

silvotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silvotéhnică s. f., g.-d. art. silvotéhnicii

silvotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILVOTÉHNICĂ s. f. Parte a silviculturii care se ocupă cu tehnica creării și a creșterii arboreturilor în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. — Silvo- + tehnică.