silvomecanizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILVOMECANIZÁRE s. f. Tehnică a exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. –
Silvo- +
mecanizare.silvomecanizare (Dicționar de neologisme, 1986)SILVOMECANIZÁRE s.f. Tehnica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. [<
silvo- +
mecanizare].
silvomecanizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILVOMECANIZÁRE s. f. tehnica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. (< silvo- + mecanizare)
silvomecanizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silvomecanizáre s. f.,
g.-d. art. silvomecanizắriisilvomecanizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILVOMECANIZÁRE s. f. Tehnică a exploatării pădurilor cu mijloace mecanice. —
Silvo- +
mecanizare.