silogistic - explicat in DEX

silogistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.

silogistic (Dicționar de neologisme, 1986)
SILOGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la silogism. [Cf. fr. syllogistique].

silogistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILOGÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus)

silogistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silogístic adj. m., pl. silogístici; f. silogístică, pl. silogístice

silogistic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*silogístic, -ă adj. (vgr. syllogistikós). Log. Care ține de silogizm: formă silogistică. Adv. În formă silogistică: a exprima silogistic.

silogistic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silogistic a. ce ține de silogism: formă silogistică.

silogistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILOGÍSTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. 2. S. f. Parte a logicii clasice care se ocupă cu studiul silogismelor. — Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.