silogism - explicat in DEX

silogism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus.

silogism (Dicționar de neologisme, 1986)
SILOGÍSM s.n. Raționament deductiv prin care dintr-o judecată universală se derivă o nouă judecată prin intermediul unei a treia. [< fr. syllogisme, cf. lat. syllogismus, gr. syllogismos].

silogism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILOGÍSM s. n. raționament deductiv în care dintr-o judecată universală derivă cu necesitate o nouă judecată prin intermediul unei a treia. (< fr. syllogisme, lat. syllogismus)

silogism (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
silogísm (-me), s. n. – Tip de raționament deductiv. – Var. înv. siloghism. Fr. syllogisme și mai demult ngr. συλλογισμός (Gáldi 251).

silogism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SILOGÍSM (‹ fr., gr.) s. n. Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise. Logicienii se ocupă mai ales cu silogismele formate din propoziții ce pot fi exprimate sub formă categorică subiect-predicat (s. categoric). S. cel mai simplu constă din trei propoziții: 1) premisa majoră, care conține predicatul concluziei (termenul major); 2) premisa minoră, care conține subiectul concluziei (termenul minor); c) concluzia se deduce din prima judecată prin intermediul celei de-a doua. A fost descoperit de Aristotel. V. figuri silogistice, mod silogistic, deducție, raționament.

silogism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silogísm s. n., pl. silogísme

silogism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silogism n. argument compus din trei propozițiuni (majora, minora și consecvența sau concluziunea): Ex. toți oamenii sunt muritori (majora), dar Petru e om (minora), deci Petru e muritor (concluziunea).

silogism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILOGÍSM, silogisme, s. n. Tip de deducție în care o propoziție numită concluzie rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise. — Din fr. syllogisme, lat. syllogismus.