silnicit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILNICÍT, -Ă, silniciți, -te, adj. (Rar) Constrâns, forțat; oprimat. –
V. silnici.silnicit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)silnicit a. violentat:
alungați, prigoniți, silniciți OD.
silnicit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILNICÍT, -Ă, silniciți, -te, adj. (Rar) Constrâns, forțat; oprimat. —
V. silnici.