silnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILNICÍ, silnicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦
Fig. A stâlci, a poci. – Din
silnic.silnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silnicí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. silnicésc, imperf. 3
sg. silniceá; conj. prez. 3
să silniceáscăsilnici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILNICÍ, silnicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦
Fig. A stâlci, a poci. — Din
silnic.