silitros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILITRÓS, -OÁSĂ, silitroși, -oase, adj. (Rar) Care conține silitră; care este de natura silitrei. –
Silitră +
suf. -os.silitros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silitrós (rar)
(-li-tros) adj. m.,
pl. silitróși; f. silitroásă, pl. silitroásesilitros (Dicționaru limbii românești, 1939)silitrós, și -icĭós, -oásă adj. Nitros, care conține silitră.
silitros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILITRÓS, -OÁSĂ, silitroși, -oase, adj. (Rar) Care conține silitră; care este de natura silitrei. —
Silitră +
suf. -
os.