silitră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILÍTRĂ s. f. (
Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (
Înv.) Praf de pușcă. – Din
rus. selitra, pol. salitra, scr. šalitra.silitră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)silítră s. f. – Azotat de potasiu. –
Var. salitră, salitru. Pol. salitra (
sec. XVII),
cf. rus. selitra, sb. šalitra.silitră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silítră (
pop.)
(-li-tră) s. f.,
g.-d. art. silítreisilitră (Dicționaru limbii românești, 1939)silítră și
salítră f., pl.
e (rus. bg.
selitra, pol.
salitra, saletra și
salnitra, sîrb.
šolitra, ngr.
sálnitron și
salnitri, it.
salnitro, d. lat.
sal nitrum [Pliniŭ] saŭ
sal nitri sare de nitru; sp.
salitre. Fr.
salpêtre, d.lat.
sal petrae, sare de peatră). Nitrat (azotat) de potasă, sare formată din acid nitric (azotic) și potasă. V.
praf (de pușcă) și
nitru.silitră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)silitră f. sare formată din potasă și din acid nitric, azotat sau nitrat de potasă. [Rus. SELITRŬ].
silitră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILÍTRĂ s. f. (
Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (
înv.) Praf de pușcă. — Din
rus. selitra, pol. salitra, sb. šalitra.