silitor - explicat in DEX

silitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor.

silitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silitór adj. m., pl. silitóri; f. sg. și pl. silitoáre

silitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
silitór, -oáre adj. Care se silește, harnic: elev silitor.

silitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silitor a. ocupat fără încetare.

silitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. — Sili + suf. -tor.