silan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [
Pl. și: (
n.)
silane] – Din
fr.,
engl. silane, rus. silan, germ. Silan.silan (Dicționar de neologisme, 1986)SILÁN s.m. Combinație a siliciului cu hidrogenul. [< germ.
Silan].
silan (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILÁN s. m. compus hidrogenat al siliciului. (< fr.
silane)
silan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SILÁN (‹
fr. {i})
s. m. Combinație a siliciului cu hidrogenul, având formula generală Si
nH
2n+2. Din monosilan (SiH
4), care este un gaz, se obține siliciu pur pentru tehnica semiconductorilor.
silan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silán s. m.,
pl. silánisilan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILÁN, silani, s. m. Compus al siliciului cu hidrogenul. [
Pl. și: (
n.)
silane] — Din
fr.,
engl. silane, rus. silan, germ. Silan.