signatar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SIGNATÁR, -Ă,signatari, -e, s. m. și f. (Înv.) Semnatar. – Din fr. signataire.
signatar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) signatár (înv.) s. m., pl. signatári
signatar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SIGNATÁR, -Ă,signatari, -e, s. m. și f. (înv.) Semnatar. — Din fr. signataire.