sifonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIFONÁRE, sifonări, s. f. Acțiunea de
a sifona și rezultatul ei. –
V. sifona.sifonare (Dicționar de neologisme, 1986)SIFONÁRE s.f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. [<
sifona].
sifonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sifonáre s. f.,
g.-d. art. sifonắrii; pl. sifonắrisifonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIFONÁRE, sifonări, s. f. Acțiunea de
a sifona și rezultatul ei. —
V. sifona.