sifona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIFONÁ, sifonéz, vb. I.
Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (
1).
2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (
1).
3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din
fr. siphonner.sifona (Dicționar de neologisme, 1986)SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr.
siphonner].
sifona (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIFONÁ vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon
1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr.
siphonner)
sifona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sifoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sifoneázăsifona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIFONÁ, sifonez, vb. I
Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (
1).
2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (
1).
3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. — Din
fr. siphonner.