siflie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIFLÍE s. f. v. siflee.siflie (Dicționaru limbii românești, 1939)*siflíe f. (alterat din fr.
sifflet).
Mar. Șuĭerătoare.
siflie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIFLÍE s. f. v. siflee.