siflant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊
Consoană siflantă sau
sunet siflant (și substantivat,
f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din
fr. sifflant.