sifilitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIFILÍTIC, -Ă, sifilitici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Atins de sifilis; (despre leziuni, erupții) cauzate de sifilis. ♦ (
Arg.) Nereușit; nepotrivit; neplăcut. – Din
fr. syphilitique.sifilitic (Dicționar de neologisme, 1986)SIFILÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Bolnav) de sifilis. [< fr.
syphilitique].
sifilitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIFILÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (bolnav) de sifilis. (< fr.
syphilitique)
sifilitic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sifilitic, -ă, sifilitici, -e s. m., s. f., adj. nebun, trăsnit.
sifilitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sifilític adj. m.,
pl. sifilítici; f. sifilítică, pl. sifilíticesifilitic (Dicționaru limbii românești, 1939)*sifilític, -ă adj. (d.
sifilis).
Med. Relativ la sifilis:
manifestațiuni sifilitice. S. m. și f. Bolnav de sifilis, frențit, gînceluit.V.
vitruit.sifilitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIFILÍTIC, -Ă, sifilitici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Atins de sifilis; (despre leziuni, erupții) cauzate de sifilis. ♦ (
Arg.) Nereușit; nepotrivit; neplăcut. — Din
fr. syphilitique.