siderostat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIDEROSTÁT, siderostate, s. n. Aparat destinat să anuleze pentru observator mișcarea aparentă a aștrilor. – Din
fr. sidérostat.siderostat (Dicționar de neologisme, 1986)SIDEROSTÁT s.n. Aparat destinat să anuleze pentru observator mișcarea aparentă a aștrilor. [< fr.
sidérostat].
siderostat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIDEROSTÁT s. n. celostat care, urmărind mișcarea aparentă a unui obiect ceresc, transmite radiația lui neîncetat în aceeași direcție. (< fr.
sidérostat)
siderostat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!siderostát (-ros-tat/-ro-stat) s. n.,
pl. siderostátesiderostat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIDEROSTÁT, siderostate, s. n. Aparat destinat observării aștrilor, care anulează deplasarea lor aparentă. — Din
fr. sidérostat.