sidefiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIDEFÍU, -ÍE, sidefii, adj. De culoarea sidefului; ca sideful. –
Sidef +
suf. -iu.sidefiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sidefíu1 adj. m.,
f. sidefíe; pl. m. și
f. sidefíisidefiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*sidefíu2 s. n.,
art. sidefíulsidefiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIDEFÍU, -ÍE, (
1)
sidefii, adj.,
s. n. 1. Adj. De culoarea sidefului; ca sideful.
2. S. n. Culoarea sidefie (
1). —
Sidef +
suf. -
iu.sidefiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)sidefiŭ, -íe adj. (d.
sidef). De aspectu sidefuluĭ.