siconă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SICÓNĂ, sicone s. f. Tip de fruct compus care se prezintă în forma unei urne cărnoase, în care se află un număr mare de achene. – Din
fr. sycone.siconă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SICÓNĂ s. f. fruct compus, cu numeroase achene închise într-un receptacul cărnos. (< fr.
sycone)
siconă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicónă s. f.,
g.-d. art. sicónei; pl. sicónesiconă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SICÓNĂ, sicone, s. f. Tip de fruct compus care se prezintă în forma unei urne cărnoase în care se află un mare număr de achene. — Din
fr. sycone.