sicomor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele
(Ficus sycomorus). – Din
fr. sycomore.sicomor (Dicționar de neologisme, 1986)SICOMÓR s.m. Arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, care are un lemn tare și fructe dulci, comestibile. [< fr.
sycomore, cf. gr.
sykomoros].
sicomor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SICOMÓR s. m. arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, cu lemnul tare și fructe dulci, comestibile. (< fr.
sycomore)
sicomor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sicomór (-ri), s. m. – Arbore exotic cu fructe ca smochinele. –
Var. înv. sicomoriu. Ngr. συϰόμορος (
sec. XVI). Apare la Coresi; nu este menționat în vocabularele speciale.
sicomor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SICOMÓR (‹
fr.;
cuv. gr.)
s. m. Arbore exotic din E Africii, de talie înaltă uneori cu diametrul coroanei de peste 30 m, cu frunze strălucitoare ovale și fructe comestibile, asemănătoare smochinelor (
Ficus sycomorus).
sicomor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicomór s. m.,
pl. sicomórisicomor (Dicționaru limbii românești, 1939)*sicomór m. (vgr.
sykómoros, d.
sykon, smochină și
móron, mur [care produce mure]). Un fel de smochin cu frunzele ca muru. Un fel de arțar.
sicomor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sicomor m. un fel de smochin originar din Egipt.
sicomor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (
Ficus sycomorus). — Din
fr. sycomore.