sicofant - explicat in DEX

sicofant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SICOFÁNT², sicofanți, s. m. Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta.

sicofant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SICOFÁNT¹, sicofanți, s. m. (Livr.) Denunțător, delator; clevetitor. – Din fr. sycophante.

sicofant (Dicționar de neologisme, 1986)
SICOFÁNT¹ s.m. (Rar) Denunțător, delator. [< fr. sycophante].

sicofant (Dicționar de neologisme, 1986)
SICOFÁNT² s.m. Insectă cu miros de mosc, de culoare verde-aurie, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din sudul și centrul Europei. [< lat. sycophanta].

sicofant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SICOFÁNT¹ s. m. 1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunțau pe contrabandiștii de smochine; (p. ext.) denunțător. (< fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes)

sicofant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SICOFÁNT² s. m. insectă cu miros de mosc, verde-aurie, în pădurile de conifere și stejari din sudul și centrul Europei. (< lat. sycophanta)

sicofant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sicofánt s. m., pl. sicofánți

sicofant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sicofánt m. (vgr. sykophántes, d. sykon, smochină, și phaino, arăt). Nume dat la Atena celor ce-ĭ denunțaŭ pe exportatoriĭ saŭ hoțiĭ de smochine. Pin ext. Denunțător, delator.

sicofant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SICOFÁNT¹, sicofanți, s. m. Denunțător, delator; clevetitor. — Din fr. sycophante.

sicofant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SICOFÁNT², sicofanți, s. m. Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală (Calosoma sycophanta). — Din lat. sycophanta.