sichimea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sichimeá,
sichiméle, s.f. și interj.
1. (s.f.; înv.) secătură, derbedeu.
2. (interj.) cuvînt care exprimă o atitudine de nepăsare.
sichimea (Dicționaru limbii românești, 1939)sichimeá f., pl.
ele (turc.
sikime).
Triv. Om de nimic.
sichimeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sichimeà f. (în graiul mahalagiilor) secătură:
sichimeaua de ginere-meu CAR. [Turc. SIKIMÈ].