sicativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SICATÍV, -Ă, sicativi, -e, adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede. ♦ (Substantivat,
n.) Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. – Din
fr. siccatif, lat. siccativus.sicativ (Dicționar de neologisme, 1986)SICATÍV, -Ă adj. (
Despre uleiuri) Care se usucă repede. //
s.m. Substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare. [Cf. fr.
siccatif, lat.
siccativus].
sicativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)SICATÍV, -Ă I.
adj. (despre uleiuri) care se usucă repede. II. s. m. substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare. (< fr.
siccatif, lat.
siccativus)
sicativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicatív1 adj. m.,
pl. sicatívi; f. sicatívă, pl. sicatívesicativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sicatív2 s. m.,
pl. sicatívisicativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*sicatív, -ă adj. (lat
siccativus, d.
siccare, a usca. V.
sec, usuc). Care face să se usuce văpselele maĭ răpede:
uleĭ sicativ. S. n., pl.
e. Un sicativ.
sicativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sicativ a. care usucă repede colorile:
uleiu sicativ.sicativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SICATÍV, -Ă, sicativi, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. (Despre uleiuri) Care se usucă repede.
2. S. m. Substanță care se adaugă uleiurilor pentru a le face să se usuce repede. — Din
fr. siccatif, lat. siccativus.